Bodrum (vechiul nume antic: rom. Halicarnas, gr. Halikarnassos) este, cu atmosfera sa boema si elitara, o localitate pitoreasca situata pe coasta egeeana, pe o peninsula in apropierea insulei Kos. Este un bun punct de pornire intr-o calatorie de-a lungul coastei cariene, cu panorama sa de mitologie si istorie, cu o arhitectura tipic mediteraneana, cu plaje de nisip spectaculoase si mici golfuri stancoase. Bodrum-ul este fascinant noaptea, este o incantatoare destinatie turistica care satisface exigentele oricarui turist si care isi asteapta vizitatorii sa-i descopere misterele. Cunoscut in antichitate sub numele de Halicarnas (Halikarnassos), orasul Bodrum si-a castigat celebritatea prin faptul ca este orasul natal al istoricului grec Herodot si totodata locul unde se gaseste Mausoleul din Halicarnas – una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.
Ca loc unde oamenii au trait continuu de mii de ani, Bodrum are un trecut incredibil de bogat. Pozitia sa langa numeroase civilizatii si evenimente ale istoriei antice au facut din Bodrum un sit important pentru istorici. Resturile Mausoleului din Halicarnas, aflate in partea de nord a orasului Bodrum (la cca 1 km de centru) sunt cuprinse intr-un muzeu in aer liber, fiind vizitabile de catre public. Vizitabil este si castelul Sf. Petru din preajma portului Bodrum, construit de catre Cruciatii Ioaniti din resturile Mausoleului din Halicarnas, distrus de un cutremur de pamant in secolul XII. Pentru a pastra arhitectura locului, edilii orasului admit cladiri cu maximum 2 etaje, pe criterii de uniformitate arhitectonica (masura comparabila cu cea impusa de César Manrique pe insula Lanzarote din arhipelagul Canarelor).
Arheologie Subacvatica se afla in cadrul Castelului Sf Petru si include obiecte originale si reproduceri ale descoperirilor arheologice din epavele de la Yassi Ada si Cap Gelidonya (la Finike), echipamente utilizate de arheologii subacvatici si o multime de alte obiecte recuperate din mare.
Mausoleul din Halicarnas
Locatie: In orasul Bodrum, pe malul Marii Egee, in sud-vestul Turciei. Proiectant: Sotia lui Mausol si sora acestuia, Artemisia. Durata de viata: 350 i.e.n. - disparitia sa se banuieste a fi avut loc in perioada 1494 - 1522, nestiindu-se cu exactitate. Descriere: Mausoleul din marmura are o forma dreptunghiulara si este compus dintr-un podium, camera mormantului si a sarcofagului, iar coloanele ionice sprijina un acoperis piramidal. In varful constructiei se afla o cvadriga (un car triumfal trasa de patru cai). Inaltimea totala a structurii este de 45 metri si se compune din inaltimile componentelor: 20 m podiumul, 12 m coloanele, 7 m piramida si 6 m statueta din varf. Istorie: Denumirea de mausoleu (care a generat si intelesul de azi al cuvantului) provine de la marele Mausollus, rege al provinciei Caria, din Asia Mica. Pe timpul domniei sale (377- 353 i.e.n.), regatul sau a prosperat si impreuna cu tatal sau a reusit sa contribuie la inflorirea economica a portului si capitalei Halicarnas. In cinstea tatalui sau si a sa, el a hotarat ridicarea unui monument nepieritor: un monument funerar impunator, din marmura, cu mult diferit de celelalte constructii impunatoare elene. Numarul constructorilor a fost in mod constant patru, caci initiasera o anume intrecere pentru impodobirea fiecareia dintre cele patru fatade ale monumentului. Regele a murit inainte de finalizarea constructiei, insa lucrarile au fost continuate de sotia si sora sa, Artemisa, din dorinta de a continua monumenul grandios, somptuos, care sa aminteasca lumii intregi si posteritatii, bogatia si puterea de care se bucurase in timpul vietii cuplul regal si tatal lor, fost guvernator. Constructia sa a durat patru ani, si nici Artemisa nu a trait destul (inca 2 ani dupa moartea sotului si fratelui sau) pentru a admira capodopera finala. Platiti dinainte, arhitectii si muncitorii au continuat grandioasa opera, in special pentru propria lor glorie, care a fost mai tarziu intitulata una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Mausoleul a supravietuit cateva veacuri in ciuda perindarii a numeroase popoare, insa intre anii 1000 - 1400 e.n. a fost puternic afectat de o serie de cutremure, ca mai apoi sub ocupatia Cavalerilor de Rhodos (in jurul anului 1494 e.n.) sa fie folosit ca si cariera de piatra. O parte a marmurei a fost transformata in pulbere pentru fabricarea mortarului, sau prin ardere, pentru obtinerea varului. La distrugerea temeliilor sale de catre cavalerii cuceritori, constructia monumentala a dezvaluit un interior maiestuos construit, bogat decorat si cu numeroase statui intruchipand oameni, animale sau fresce de razboi.Continutul sarcofagului ce adapostea bogatii si ramasitele pamantesti ale familiei regale a fost pierdut pentru totdeauna deoarece a fost pradat de hoti chiar in noaptea descoperirii sale. Nu exista nici macar un inventar al obiectelor aflate in sala funerara a celor doi soti. O serie de fragmente din statuile decorative gasite in interiorul monumentului se regasesc azi la "Sala Mausoleului", British Museum, Londra. Faima acestei constructii consta atat in caracterul sau impunator cat multitudinea de statui cu care era decorata: in fiecare colt, luptatori pe cai strajuiau monumentul, intre fiecare din coloanele podiumului erau asezate marete statui intruchipand oameni, cai si alte animale, iar mormintele regale erau strajuite de coloane de lei, camera mortuara fiind construita din alabastru alb si decorata cu aur. Pe peretii interiori si pe coloane se regaseau numeroase fresce care prezentau scene din luptele grecilor, lupte dintre razboinicii greci si centauri, sau cu amazoanele. Frizele impresioneaza atat prin dinamismul si senzatia de miscare creata, cat si prin frumusetea personajelor. Potrivit traditiilor grecesti, aceste frize au fost pictate in culori naturale: fondul albastru, pielea roza, haine albe, verzi sau aurii. Cele mai impunatoare statui ale mausoleului ii intruchipeaza pe cei doi soti, stand in picioare, avand 3 m inaltime. Sapaturile arheologilor din secolele XVIII - XIX au redat lumii ruinele fundatiilor cladirii, impreuna cu cateva statui si sculpturi, inclusiv cele care ii infatiseaza pe Mausol si Artemisa, ce au fost transportate in 1857 la British Museum in Londra, unde pot fi admirate si azi.
Castelul Sf Petru sau Petronium se afla peinsulita Zephyrion, intre cele doua porturi ale orasului Bodrum si a fost construit intre 1402 si 1437, de catre Cavalerii ordinului Sf Ioan, numiti si Cavalerii Ospitalieri.
Castelul Bodrum sau Bodrum Kalesi este emblematic pentru aceasta destinatie turistica, fiind unul dintre cel mai bine pastrate monumente medievale. In prezent castelul functioneaza ca muzeu, atentia find focalizata pe Muzeul de Arheologie Subacvatica. Castelul a fost numit Sf Petru Eliberatorul, deoarece era singurul loc de pe coasta Asiei Mici in care se puteau refugia crestinii. In anul 1453 sultanul Turciei Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul si a inceput sa ameninte refugiile crestine ale Cavalerilor. Ioanitii au rezistatat acurilor pana la asaltul insulei Rodos din 1522, cand au fost nevoiti sa capituleze. In 1523 Cavalerii Ioanitiau parasit Castelul Sf Petru din Bodrum.
Amfiteatrul antic greco-roman este una dintre cel mai bine conservate relicve ale trecutului orasului Bodrum. Alte ramasite arheologice includ coloane dorice, ruine apartinand templului lui Ares, segmente din pontoane antice, toate acestea fiind imprastiate in jurul ruinelor Mausoleului din Halicarnas.
Morile de Vant
Aceste mori de vand sunt facute din piatra si lemn si dateaza din secolul XVIII. Morile se afla pe dealul dintre Bodrum si Gumbet, pe drumul spre Turgutreis si in jurul fostului port pescaresc Yalikavak, si au fost utilizate pana in anii 70, pentru macinarea fainii. In prezent, vechile mori de vant sunt restaurate.
